Salut, abia am venit de la job, acum o ora juma' :)), si ma gandeam sa dezbat aici un subiect cu tenta mai mult psihologica (da, ma apuca uneori, dar e probabil si pentru ca am ceva probleme care ma fac sa ma gandesc mai intens la natura caracterului uman).
Voi dati valori?
Nu vorbesc aici despre valorile materiale, fizice, gen preturile din magazine. Vorbesc aici despre valorile morale. Sa luam spre exemplu iubirea. Credeti ca iubirea poate avea o valoare? Daca ati iubit macar o data in viata, ati folosit macar o data expresia "te iubesc atat de mult incat..."; incat..ce? Nu puteti continua aceasta expresie, intr-un mod realistic, neluand in considerare exagerarile "..incat as muta muntii", "incat as innota oceanul" etc. Cand iubesti, nu poti pune valoare pe sentiment, pentru ca este nepretuit. Nu poti valorifica sentimentul pe care o fata il simte cand baiatul vine la ea cu o floare, nu poti valorifica bucuria pe care o mama o simte cand isi tine pentru prima oara in brate nou-nascutul, nu poti valorifica sentimentul pe care il simte un orb, dupa ce a fost vindecat. Aceste lururi nu au valoare, sunt nepretuite, nu pot fi explicate si cu atat mai putin, masurate.
Valorile inseamna limite. Inseamna limitarea acelui "ceva". Gen: "daca ma iubesti, te schimbi". Aici intalnim o limita, impusa de cuvantul "daca". DACA faci ceva, inseamna asta. Deci DACA vei face asta, vei obtine asta(in cazul de fata, continuarea relatiei; stiu multe cazuri de genul asta). In acel moment, in sufletului celuilant, frica ia locul iubirii. Frica de a nu pierde persoana iubita. Dragostea nu inseamna frica. Dragostea este cel mai puternic sentiment pe care noi, oamenii, il putem simti. Daca transformam dragostea in frica, incet incet se va transforma in dispret. Iar dragostea transformata in dispret, dispare.
Haideti ca de acum incolo, sa incercam sa nu mai limitam. Sa nu mai dam valori la nimic, pentru nimic in lume. Repet, nu vorbesc de valorile fizice, iau in considerare doar ceea ce inseamna ceva cu adevarat pe lumea asta: iubirea, prietenia, respectul, altruismul etc. Daca vom reusi sa facem asta, atunci cu adevarat voi fi bogati.
Va pupa Kid :* .
marți, 8 aprilie 2014
sâmbătă, 5 aprilie 2014
Reborn !
22.07.2013 . Asta e data din care n-am mai postat. Deasemenea, asta e data in care am crezut ca am murit. Atunci am inchis cea mai lunga relatie a mea. Atunci am crezut ca nu voi mai iubi niciodata. Atunci am crezut ca nu voi mai fie fericit niciodata, Atunci m-am inselat .
05.04.2014 . Astazi e ziua cand am pus punct! La tacere, la durere, la suferinta, la regrete, la TRECUT. Astazi e ziua in care renasc, un om liber, o gandire curata si in sfarsit, un suflet refacut. Astazi am inchis in sfarsit usa care ma tragea intr-un fel inapoi. Astazi am ajuns la mal, valurile marii intunecate nu ma mai pot atinge. Astazi, sunt fericit!
Astazi am descoperit ca nu sunt singur. Am cativa prieteni in spatele meu ,care stiu ca nu ma vor lasa sa pic. Sunt cateva persoane in viata mea, carora uit mereu sa le arat cat inseamna pentru mine. Larisa, Ani, Gaboss, Bogdan, Tibi, Georgiana, Marius, Goe, Alina, Ionut, Adela, Ardeleanu, Marina, Roxanica, Georgica, Sofia, Tiganu, Stoian, Ana Maria, voi sunteti cei carora le datorez ce sunt azi. Voi ati crezut in mine cand eu nu mai aveam puterea s-o fac. Fiecare in parte, ati avut grija de o particica din mine. Unii mai mult, altii mai putin. Unii mai des, altii mai rar. Cert este ca fara voi nu as fi fost astazi cel pe care il iubiti. Mi-ati dat viata si-am trait prin voi, de fiecare data cand noaptea se lasa in sufletul meu. Va iubesc, ba!
Viata este foarte simpla, noi insine o complicam. Pentru ca vrem mereu sa obtinem ce nu putem avea, pentru ca mereu tindem spre imposibil. Pentru ca sunt dati in care dezamagirea doare mai tare ca moartea. Pentru ca inima plange, chiar daca trupul este fericit. Pentru ca nu ne acceptam conditia. Dar tineti minte, dragi cititori: viata ii incearca doar pe cei puternici. In momentul in care sunteti intr-un impas din care nu vedeti iesirea, tineti minte: orice problema are o cauza si CEL PUTIN 2 solutii.
Acestea fiind spuse, va anunt ca blogger-ul din mine a revenit. O sa incerc sa postez cat de des posibil, fara un orar anume. Trebuie ma exteriorizez si eu cumva :)) .
Va pup !
05.04.2014 . Astazi e ziua cand am pus punct! La tacere, la durere, la suferinta, la regrete, la TRECUT. Astazi e ziua in care renasc, un om liber, o gandire curata si in sfarsit, un suflet refacut. Astazi am inchis in sfarsit usa care ma tragea intr-un fel inapoi. Astazi am ajuns la mal, valurile marii intunecate nu ma mai pot atinge. Astazi, sunt fericit!
Astazi am descoperit ca nu sunt singur. Am cativa prieteni in spatele meu ,care stiu ca nu ma vor lasa sa pic. Sunt cateva persoane in viata mea, carora uit mereu sa le arat cat inseamna pentru mine. Larisa, Ani, Gaboss, Bogdan, Tibi, Georgiana, Marius, Goe, Alina, Ionut, Adela, Ardeleanu, Marina, Roxanica, Georgica, Sofia, Tiganu, Stoian, Ana Maria, voi sunteti cei carora le datorez ce sunt azi. Voi ati crezut in mine cand eu nu mai aveam puterea s-o fac. Fiecare in parte, ati avut grija de o particica din mine. Unii mai mult, altii mai putin. Unii mai des, altii mai rar. Cert este ca fara voi nu as fi fost astazi cel pe care il iubiti. Mi-ati dat viata si-am trait prin voi, de fiecare data cand noaptea se lasa in sufletul meu. Va iubesc, ba!
Viata este foarte simpla, noi insine o complicam. Pentru ca vrem mereu sa obtinem ce nu putem avea, pentru ca mereu tindem spre imposibil. Pentru ca sunt dati in care dezamagirea doare mai tare ca moartea. Pentru ca inima plange, chiar daca trupul este fericit. Pentru ca nu ne acceptam conditia. Dar tineti minte, dragi cititori: viata ii incearca doar pe cei puternici. In momentul in care sunteti intr-un impas din care nu vedeti iesirea, tineti minte: orice problema are o cauza si CEL PUTIN 2 solutii.
Acestea fiind spuse, va anunt ca blogger-ul din mine a revenit. O sa incerc sa postez cat de des posibil, fara un orar anume. Trebuie ma exteriorizez si eu cumva :)) .
Va pup !
luni, 22 iulie 2013
Ego-Pentru ca te iubesc
Trec zilele si parca tot mai rau imi e. Te vad, aud, simt, vreau, nu am. Intunericul imi este prieten, ceata este umbra luminii care alunga si ultimul strop de fericire. Fumez. In lumea sfintilor, sfintesc iadul.
Chiar daca stiu ca tu ai gresit, chiar daca inima mea iti recunoaste vina, te vrea inapoi. Orgoliul meu este puternic, exact cum ar trebui sa fie. Inima insa, e mai moale ca un teddy bear. Ma macina o singura intrebare..De ce a trebuit sa fie asa?
De ce a trebuit ca tu sa darami tot ce noi am cladit? De fapt, de ce nu mai exista "noi" ? Mi-amintesc acum tot ce a fost intre noi...Tii minte ploaia aia? Tii minte noaptea aia? Tii minte sarutul ala? Tii minte vremea aia? Pentru ca eu le stiu pe de rost..TOT !
Poate ai vrut ceva mai bun...pentru ca stiu ca exista. Nu am fost si nu voi fi niciodata iubitul perfect. Poate trebuia sa ma port altfel cu tine..poate trebuia sa fiu rau, indiferent, nesimtit, cretin. Dar nu as fi putut..pentru ca te iubeam..erai totul pentru mine. Ai plecat, am pierdut tot. Tu oare ai pierdut ceva? Te doare, macar putin? Imi simti lipsa? Daca da, de ce nu iti calci mandria in picioare, asa cum eu am facut-o de un milion de ori pana acum? Daca nu, at de ce m-ai amagit atata timp?
"Ego-Pentru ca te iubesc" - Asta mai ti minte?! Skype-ul, il mai tii minte? Pozele, le mai tii minte? Planurile, le mai tii minte? Baga-mi-as pula, ba !
Chiar daca stiu ca tu ai gresit, chiar daca inima mea iti recunoaste vina, te vrea inapoi. Orgoliul meu este puternic, exact cum ar trebui sa fie. Inima insa, e mai moale ca un teddy bear. Ma macina o singura intrebare..De ce a trebuit sa fie asa?
De ce a trebuit ca tu sa darami tot ce noi am cladit? De fapt, de ce nu mai exista "noi" ? Mi-amintesc acum tot ce a fost intre noi...Tii minte ploaia aia? Tii minte noaptea aia? Tii minte sarutul ala? Tii minte vremea aia? Pentru ca eu le stiu pe de rost..TOT !
Poate ai vrut ceva mai bun...pentru ca stiu ca exista. Nu am fost si nu voi fi niciodata iubitul perfect. Poate trebuia sa ma port altfel cu tine..poate trebuia sa fiu rau, indiferent, nesimtit, cretin. Dar nu as fi putut..pentru ca te iubeam..erai totul pentru mine. Ai plecat, am pierdut tot. Tu oare ai pierdut ceva? Te doare, macar putin? Imi simti lipsa? Daca da, de ce nu iti calci mandria in picioare, asa cum eu am facut-o de un milion de ori pana acum? Daca nu, at de ce m-ai amagit atata timp?
"Ego-Pentru ca te iubesc" - Asta mai ti minte?! Skype-ul, il mai tii minte? Pozele, le mai tii minte? Planurile, le mai tii minte? Baga-mi-as pula, ba !
duminică, 19 mai 2013
Sufar otravit.
Sufar otravit. Simt o durere inparabila in partea stanga a pieptului meu, simt cum mii de cutite se infig, cate 10 o data, tot mai adanc. Simt cum viata din mine se scurge ca un rau de munte, in valea durerii. Ma sting, si o data cu mine se stinge toata bunatatea de care as fi putut da dovada, vreodata. Pierd amintiri, sentimente. Simt ura. Ma urasc pt ca am calcat stramb pe drumul fericirii, iar ceata se depune tot mai repede pe ochii care o data priveau un viitor fericit.
Plang. Lacrimi de sange si de dor se scurg pe obrajii mei, asa cum roua dimineatii inunda tesuturile ierbii. Plang pentru o viata pierduta, pentru un sfarsit al unei iubiri nemuritoare. Suferinta ei ma face sa-mi innec amarul in singuratate. Poate asta merit, poate viata mea este predispusa solititudinii.
Mor. Fiinta mea se stinge, ca o flacara ce nu-si gaseste rostul, intr-o zi insorita. Moare un EU acid, care nu va invia niciodata. Sentinta suferintei s-a asternut asupra mea, ca un voal al unei mirese dintr-un alt univers. Ma rup de realitate, inchizandu-ma in celula mortii, unde demonii isi fac aparitia ca niste licurici in intuneric
Te iubesc. Te-am iubit mereu, chiar daca nu am stiut-o. Te voi iubi mereu, chiar daca nu vei sti niciodata. Alegerea pe care te-am fortat sa o faci, o voi regreta pana la sfarsitul veacului. Durerea pe care o indura sufletul meu in aceste momente este prea puternica ca un EU fragil sa o suporte.
Nu-mi mai ramane de facut decat sa mor, pentru a trai in siguratate. Voi omori barbatul creat de tine, pentru a da nastere lasului care sunt te fapt.
Totusi, sper.
Plang. Lacrimi de sange si de dor se scurg pe obrajii mei, asa cum roua dimineatii inunda tesuturile ierbii. Plang pentru o viata pierduta, pentru un sfarsit al unei iubiri nemuritoare. Suferinta ei ma face sa-mi innec amarul in singuratate. Poate asta merit, poate viata mea este predispusa solititudinii.
Mor. Fiinta mea se stinge, ca o flacara ce nu-si gaseste rostul, intr-o zi insorita. Moare un EU acid, care nu va invia niciodata. Sentinta suferintei s-a asternut asupra mea, ca un voal al unei mirese dintr-un alt univers. Ma rup de realitate, inchizandu-ma in celula mortii, unde demonii isi fac aparitia ca niste licurici in intuneric
Te iubesc. Te-am iubit mereu, chiar daca nu am stiut-o. Te voi iubi mereu, chiar daca nu vei sti niciodata. Alegerea pe care te-am fortat sa o faci, o voi regreta pana la sfarsitul veacului. Durerea pe care o indura sufletul meu in aceste momente este prea puternica ca un EU fragil sa o suporte.
Nu-mi mai ramane de facut decat sa mor, pentru a trai in siguratate. Voi omori barbatul creat de tine, pentru a da nastere lasului care sunt te fapt.
Totusi, sper.
luni, 14 ianuarie 2013
Have you ever, ever..?
Buna seara stimati cititori! Vreau sa scriu in seara asta despre un fapt al vietii, o controversa cu care ma confrunt .
Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti pe strada, cu castile in urechi si la un moment dat sa vedeti persoana draga pe strada, stiind ca ea este la zeci de km departare?
Vi s-a intamplat vreodata sa zambiti cand scrieti un mesaj catre o anumita persoana? Sa zambiti involuntar?
Vi s-a intamplat vreodata sa va simtiti apreciat de o persoana, iar aceasta apreciere sa conteze mai mult decat restul lumii?
Vi s-a intamplat vreodata sa asteptati clipa in care intri pe usa, in casa, ca sa te asezi la pc sa poti da un buzz unei anumite persoane?
Vi s-a intamplat vreodata sa vreti sa vorbiti cu toti cunoscutii despre o singura persoana? Sa ii bateti la cap, sa ii stresati cu numele si prezenta ei?
Vi s-a intamplat vreodata sa simtiti ca o singura persoana va poate face sa fiti un om mai bun?
Vi s-a intamplat vreodata sa simtiti caldura unei inimi care nici nu stiai ca bate, pana in acel moment?
Vi s-a intamplat vreodata sa va tremure glasul la auzul unei voci?
Vi s-a intamplat vreodata sa aveti emotii in momentul in care citit un mesaj?
Vi s-a intamplat vreodata sa vreti sa fiti intr-un loc numai datorita unei persoane?
Daca da, at explicati-mi si mie ce se intampla.
Daca nu, va doresc!
Va pup!
Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti pe strada, cu castile in urechi si la un moment dat sa vedeti persoana draga pe strada, stiind ca ea este la zeci de km departare?
Vi s-a intamplat vreodata sa zambiti cand scrieti un mesaj catre o anumita persoana? Sa zambiti involuntar?
Vi s-a intamplat vreodata sa va simtiti apreciat de o persoana, iar aceasta apreciere sa conteze mai mult decat restul lumii?
Vi s-a intamplat vreodata sa asteptati clipa in care intri pe usa, in casa, ca sa te asezi la pc sa poti da un buzz unei anumite persoane?
Vi s-a intamplat vreodata sa vreti sa vorbiti cu toti cunoscutii despre o singura persoana? Sa ii bateti la cap, sa ii stresati cu numele si prezenta ei?
Vi s-a intamplat vreodata sa simtiti ca o singura persoana va poate face sa fiti un om mai bun?
Vi s-a intamplat vreodata sa simtiti caldura unei inimi care nici nu stiai ca bate, pana in acel moment?
Vi s-a intamplat vreodata sa va tremure glasul la auzul unei voci?
Vi s-a intamplat vreodata sa aveti emotii in momentul in care citit un mesaj?
Vi s-a intamplat vreodata sa vreti sa fiti intr-un loc numai datorita unei persoane?
Daca da, at explicati-mi si mie ce se intampla.
Daca nu, va doresc!
Va pup!
sâmbătă, 12 ianuarie 2013
Poezie :)
Salutare ai mei cititori. Astazi sambata, dupa cateva ore de facut curat, spalat adidasi si o baie calda si binemeritata, inainte sa ma bag la somnu de frumusete la fel de bine meritat, o sa incerc sa compun aici o poezioara. Nu garantez ce va iesi, pur si simplu ma simt inspirat. Let's see..
Ma uit in urma, in trecutu-mi plin,
Nu ma regasesc, sunt un anonim
Ma uit in urma, in trecutul-mi plin
Suspin.
Unde esti tu, fiinta gingasa?
De ce te ascunzi printre stelele vii?
Vreau sa-ti descopar minunata fata,
Sa vii.
Nutresc sentimente ce nu le pot explica
Esti singura minune a vietii mele
Luceafarul ce-n veci nu va cadea
Dintre stele.
Te astept acum, te voi astepta mereu
Cu sufletul larg deschis
Vreau sa cunosti iubirea din sufletul meu
Inchis.
miercuri, 9 ianuarie 2013
Oamenii merg la biesrica calauziti de dragostea pentru Dumnezeu, sau de frica de Diavol?
Si iata-ma revenit pe acest blog, dupa o zi in care nu am postat. De ce? Nu am avut starea necesara. De ce? D-aia :)).
In postul asta vreau sa dezbat o tema religioasa. Stiu ca sunteti toti credinciosi, ca aveti tendinta de a va incredere in divinitatea care va calauzese destinul, insa permiteti-mi sa va intreb ceva.
Oamenii merg la biesrica calauziti de dragostea pentru Dumnezeu, sau de frica de Diavol?
Biserica este casa Domnului, acolo crestii merg sa vorbeasca direcl cu El, acolo se presupune ca rugile lor sunt ascultate. Insa eu ma gandesc, daca nu ar mai fi Diavol, oamenii ar mai avea pt ce sa se roage? In orice biserica, la intrare chiar, este o mica ilustraatie cu iadul, cu diavolul dominand peste pacatosi, cu focul vesnic etc. De ce isi are locul diavolul in casa Domnului? Adica nu biserica este singurul loc in care ne lepadam de diavol si-l imbratisam pe Dumnezeu?
Hm..voi nu v-ati intrebat niciodata care este sarcina bisericii? Adica bineinteles, in toate cartile bisericesti, ea e casa domnului, acolo unde omul vorbeste cu dzeu direct. Insa fiti atenti, daca intr-adevar tu, un crestin pur-sange, il ai pe dzeu cu tine oriunde si oricand, mai ai nevoie de biserica? Ruga ta este ascultata de oriunde, poruncile domnului le poti citi oricand. Oare ceea ce ii calauzeste pe crestini nu este frica de diavol? Biserica se presupune a fi singur lor in care diavolul are interzis. Eu cred ca pentru credinciosi, asta reprezinta biserica: refugiul fata de malefic.
Si acum, ca sa ating scopul postului, nu sunt oare credinciosii ipocriti? Rolul bisericii este punctul cu intalnire cu dzeu, insa ei il considera refugiul fata de diavol. In biserica se spune ca diavolol nu poate intra..insa femeile care susotesc si barfesc de cine sunt calauzite? Copii care vin si spun "Tatal Nostru" umbland apoi cu mana intinsa in bisetica dupa bani, de cine sunt calauziti? Va spun eu, de diavol. Asta ca sa va demonstrez ca natura umana este peste divinitate si credinta :).
In final va spun atat: eu sunt ateu. Ca sa intaresc aceasta postare, va spun ca am mers si pe facebook cu subiectul asta : https://www.facebook.com/dinuletzz/posts/509733535733116?comment_id=5876911&ref=notif¬if_t=feed_comment
. Parerile le astept acolo ;)
In postul asta vreau sa dezbat o tema religioasa. Stiu ca sunteti toti credinciosi, ca aveti tendinta de a va incredere in divinitatea care va calauzese destinul, insa permiteti-mi sa va intreb ceva.
Oamenii merg la biesrica calauziti de dragostea pentru Dumnezeu, sau de frica de Diavol?
Biserica este casa Domnului, acolo crestii merg sa vorbeasca direcl cu El, acolo se presupune ca rugile lor sunt ascultate. Insa eu ma gandesc, daca nu ar mai fi Diavol, oamenii ar mai avea pt ce sa se roage? In orice biserica, la intrare chiar, este o mica ilustraatie cu iadul, cu diavolul dominand peste pacatosi, cu focul vesnic etc. De ce isi are locul diavolul in casa Domnului? Adica nu biserica este singurul loc in care ne lepadam de diavol si-l imbratisam pe Dumnezeu?
Hm..voi nu v-ati intrebat niciodata care este sarcina bisericii? Adica bineinteles, in toate cartile bisericesti, ea e casa domnului, acolo unde omul vorbeste cu dzeu direct. Insa fiti atenti, daca intr-adevar tu, un crestin pur-sange, il ai pe dzeu cu tine oriunde si oricand, mai ai nevoie de biserica? Ruga ta este ascultata de oriunde, poruncile domnului le poti citi oricand. Oare ceea ce ii calauzeste pe crestini nu este frica de diavol? Biserica se presupune a fi singur lor in care diavolul are interzis. Eu cred ca pentru credinciosi, asta reprezinta biserica: refugiul fata de malefic.
Si acum, ca sa ating scopul postului, nu sunt oare credinciosii ipocriti? Rolul bisericii este punctul cu intalnire cu dzeu, insa ei il considera refugiul fata de diavol. In biserica se spune ca diavolol nu poate intra..insa femeile care susotesc si barfesc de cine sunt calauzite? Copii care vin si spun "Tatal Nostru" umbland apoi cu mana intinsa in bisetica dupa bani, de cine sunt calauziti? Va spun eu, de diavol. Asta ca sa va demonstrez ca natura umana este peste divinitate si credinta :).
In final va spun atat: eu sunt ateu. Ca sa intaresc aceasta postare, va spun ca am mers si pe facebook cu subiectul asta : https://www.facebook.com/dinuletzz/posts/509733535733116?comment_id=5876911&ref=notif¬if_t=feed_comment
. Parerile le astept acolo ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)