Relatie la distanta

A 2a postare din seara asta va fi iar pe sentiment. In lipsa de imaginatie, am decis sa va impartasesc opinia mea in legatura cu un fapt al vietii pe care l-am trait si pentru care ma compatimesc.

Nu este usor sa porti o relatie la distanta. Duce chiar spre imposibil. In momentul in care sunosti o persoana langa care te vezi mult, mult timp, traiesti clipa. E singurul lucru pe care il faci din inconstient, pentru ca iubesti. Insa in momentul in care, datorita anumitor motivie mai mult sau mai putin importante, persoana de langa tine este fortata sa te paraseasca, practic vorbind, atunci intervine acea "strangulare a relatiei", care se transforma in relatie la distanta. De ce? Pentru ca egoismul si egocentrismul nostru nu ne permit sa renuntam la ceea ce ne-a facut fericiti. Sau poate e doar ratiunea. In fine, ideea este ca nu renuntam la relatie, dorim sa o continuam fie si sute de km departare.
Insa in momentul in care declaram iubirea eterna(ireala, bineintele), nu luam in considerare consecintele relatiei la distanta. Neincrederea devine gelozie, lipsa celui drag ne creeaza paranoia. Ba chiar mai mult, intervine monotonia. Acum intreb eu, un simplu om rational: Merita pastrarea unei relatii care in timp se va transorma in regret si dezamagire? Merita o relatie toata suferinta pe care o preceda?
Acum voi o sa ganditi ca eu sunt un tip ce s-a ars cu ciorba si sufla si-n iaurt. Ei bine, nu este asa. Sincer, m-as mai frige inca o data in ciorba clocotita, doar sa ii simt gustul. Eu am avut parte de o supa care nu merita nici macar gustata, insa ideea de relatie la distanta nu ma inspaimanta, ba chiar ma incita. Pentru ca in momentul in care iti stii iubita la mare departare, mesajul de "Buna dimineata" iti produce o placere mult mai intensa decat un mesaj banal "Buna, iesim la o cafea?". Pentru ca minutele vorbite la telefon se transforma in ore. Pentru ca abia astepti sa scapi de la job ca sa o poti suna. Pentru ca stii ca undeva, departe, cineva tine la tine. Adori cand poti povesti cuiva ce ti s-a intamplat, stiind ca este departe si ca e singura care te intelege.  Bineinteles, durerea provocata de distanta este mare si intensa, insa pentru mine banalele mesaje si orele vorbite la telefon o amelioreaza.

Dupa cum am zis, am avut parte de asa ceva. Persoana in cauza m-a dezamagit total, insa daca as cunoaste o persoana demna de acest sacrificiu, mi-as opari iar limba in ciorba. Sper doar sa intelegeti ce am avut de zis, iar daca cineva a trait/traieste acest sentiment pe pielea lui, sa nu se simta singur. Pace!.